Anormalul comun vs. normalul propriu. Cine stabilește ce este normal și ce nu?


Este normal să îți dorești să ai un job stabil, bine plătit. Este anormal să îți pui lenjeria intimă peste haine. Este normal să îți dorești un partener cu care să te simți bine. Este anormal să porți ochelarii de soare invers. Este normal să îți dorești să ai propria familie, să te căsătorești, să ai copii. Este anormal să mănânci ciorbă cu furculița. Unele lucruri sunt considerate a fi normale, altele se spune că sunt anormale. Comportamente, reacții, atitudini, decizii, valori, principii... Și totuși, inevitabil apar întrebările: Cine stabilește ce este normal și ce nu? Unde apare limita clară între normal și anormal?


În opinia psihologului Andra Tănăsescu, noi decidem în mare măsură ce este normal şi ce este anormal. Este doar o convenţie socială, pornită de la un om sau de la un grup mic de oameni, convenţie care mai apoi este extrapolată la nivel de societate şi este absorbită, mai mult sau mai puţin, în cultura unei societăţi. “La nivel social, <se decide> ce este în regulă și ce nu. Social, majoritatea opiniilor decid ce este considerat a fi normal. Spre exemplu, în timp ce într-o cultură este normal să plângi și să jelești la o înmormântare, în alte culturi moartea este privită ca un motiv de sărbătoare, care automat cere de la sine sărbătorirea trecerii unei persoane către alte <tărâmuri>. Un alt exemplu interesant pe care îl putem observa, la noi în țară, în fiecare vară: în Capitală, dacă vezi o femeie în costum de baie în supermarket te uiți și te întrebi ce-i cu ea; dacă ești într-o stațiune la mare și vezi același lucru, femeia trece neobservată și acest lucru pare firesc pentru că <doar e la mare, e normal, nu?>”, explică Andra Tănăsescu.

Trăim în public după standarde sociale şi în privat, după standarde personale
Specialistul afirmă că, până la urmă, conceptul de normal mai înseamnă și ceea ce este firesc și natural pentru fiecare dintre noi. “În timp ce pentru unii a te căsători și a face copii este normal, pentru alții, a-ți urma visele, a călători, a experimenta lucruri noi, este ceva la fel de normal. Dacă pentru o persoană este normal ca în vacanță să meargă și să viziteze cât mai multe locuri, pentru o altă persoană poate fi normal doar să stea, să se odihnească, să nu viziteze nimic. Și așa mai departe... Pe lângă normele morale, stabilite atât de societate  cât și în cadrul familial, unele lucruri țin de experiența personală și de trăiri subiective. Ceea ce simți să faci la un anumit moment ar putea fi mai important decât ceea ce <se spune> că este <bine> să faci. Dacă tu vrei să îți schimbi job-ul pentru că simți că nu mai poți evolua, că nu ți se potrivește și nu te împlinește, atunci poate ar fi o idee bună să o faci chiar dacă unii vor fi de părere că nu este bine”, precizează psihologul. 

Anormalul “comun” vs. normalul “propriu”
“Comportamentele şi acţiunile care pot afecta negativ o gamă largă de oameni, se pot încadra în categoria <anormalului comun>. Violul, crima, tâlhăria, nu vor putea vreodată să devină acţiuni normale și întotdeauna vor fi înlăturate din sfera normalului. Asta pentru că afectează mulţi oameni şi instalează o stare generală de teamă în rândul societăţii. În schimb, activităţile noastre intime, hobby-urile, secretele pe care nu le împărtăşim cu oricine, care nu fac rău nimănui, cu toate că sunt aparte de ceea ce cred oamenii că fac, ţin de normalul nostru propriu. Până una alta, purtăm în societate măşti şi nimeni nu ştie cu siguranţă dacă acele activităţi care credem noi că nu ar fi acceptate social, nu sunt realizate de o gamă largă de oameni în intimitatea lor. Secretul este să ne construim propriul nostru <normal>, iar dacă ne vom simţi bine cu el şi nu afectează negativ societatea, să-l împărtăşim lumii. O să avem surpriza ca mulţi să se regăsească în spusele noastre, iar acel normal propriu să devină, la un moment dat, normalul nostru comun. Întotdeauna, scânteia care revoluţionează societatea trebuie să plece de la un curajos”, conchide Andra Tănăsescu.
---
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației ”Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este psiholog, trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. 

P.C.

Comentarii